Arhivă pentru iulie 10, 2008

Îmi dau cu părerea…

Acum câteva minute, răsfoind paginile de web am dat peste un articol care se intitula “O vacanţă cu el”. Curioasă fiind din fire, am dat click să citesc despre ce e vorba. De la primele 3 propoziţii, mi-am dat seama că nu e ok ce spune autorul acestuia. Articolul începea astfel: “O vacanţă în doi este o metodă foarte bună de a testa calitatea unei relaţii.” Boooon. Până aici e ok. Mă gândeam acum că urmează o parte pozitivă, bla, bla, dar…..surpriză!!! Iată continuarea: “Viaţa de zi cu zi îţi oferă multe motive de conversaţie şi, cu timpul, dispar acele discuţii interesante şi profunde, despre tot şi despre nimic, iar partenerii nu mai fac altceva decât să-şi povestească ce li s-a întâmplat în ziua respectivă.” Aaaaaa…..Dezamăgire totală. De aici n-am mai putut să citesc articolul că deja m-am revoltat. Păi cum să nu mai poţi să vorbeşti despre altceva? Ah, da, iar am uitat. Noi suntem o specie rară cu diaree verbală şi nu ne ajung nici 3 zile să povestim tot ce am vrea. Părerea mea e că în momentul în care nu mai ai ce discuta cu partenerul sau nu mai poţi discuta nimic mai mult decât ceea ce faci în ziua respectivă, e grav, şi nu neapărat pentru relaţia de cuplu, ci mai mult pentru cea de prietenie. Păi se întâmplă atâtea lucruri în jurul tău şi tu să nu ai o părere?
Încerc să-mi imaginez o zi cu partenerul meu, în care să nu vorbim decât despre ce am făcut azi. Cred că în 3 minute îi povestesc tot şi în alte 3 minute îmi povesteşte şi el tot ce a făcut în ziua respectivă. Să presupunem că nu stăm împreună, că atunci e şi mai grav, şi am ieşit la un suc sau la restaurant. Ce facem după cele 6 minute? Ne ridicăm şi plecăm sau stăm ca muţii şi ne privim? Sau nici măcar nu ne mai privim. Se uită fiecare în altă parte. Deja uitându-se-n altă parte apare subiectul de discuţie. Asta e clar! Numai dacă eşti încuiat nu observi nimic deranjant sau interesant în jurul tău. Bineee. Acum presupunem că nu observi…..da ce, eşti chior??? Aici mă blochez. Nu pot să-mi imaginez mai departe, deşi am o imaginaţie debordantă câteodată. Singurul lucru pe care îl văd e să stai cu partenerul încă o oră la masă, după care să plecaţi fiecare la el acasă şi să te gândeşti că ai mai pierdut 2 ore….Trist, trist, trist!!!

scrie un comentariu »

Prieteni???….NOT

Hai să nu mai pretindem că suntem cine nu suntem. Pe mine mă obosește așa de tare ipocrizia, minciuna și vrutul ăsta să pari ceea ce nu ești. Și culmea, ăia care sunt cei mai răi oameni, ăia vor să te facă să crezi că sunt cei mai buni și săritori. Mă enervează să am prieteni care la început păreau perfecți și mai că nu mă pupau în cur (scuzați expresia) și să se dovedească mai târziu că nu e chiar așa, ba nu e deloc așa. Ce urăsc cel mai mult la oameni e să se ducă să povestească mai departe ceea ce le spun eu lor. Am pățit-o cu toate €”prietenele” mele “€œbune” și tot nu mă învăț să nu mai am încredere în fete. De ce sunt rele și bârfitoare? De ce nu pot să se întindă și ele doar cât le este plapuma? Oare ele nu știu ce e în avantajul lor să povestească și ce nu? Întotdeauna am avut un noroc chior să aflu lucrurile ce mi le ascundeau alții sau pe care le făceau împotriva mea. Nu-mi pot explica cum și de ce, dar am aflat mai devreme sau mai târziu și am luat mereu măsuri. Nu spun că le-am aflat pe toate, dar am aflat multe care mă interesau. Sunt capabilă să întorc spatele celor mai importante persoane din viața mea dacă le prind cu minciuni “€œmari”. Spun mari, deoarece trec și foarte multe dinalea mici cu vederea. Nu mă deranjează că-mi spun că nu se pot întâlni cu mine sau că nu pot vorbi la telefon că trebuie să merga nush unde sau că nu-mi pot da nush ce. Dacă le-aș lua și pe astea în calcul, cred că nu aș mai avea nicio prietenă. Și acum bineînțeles că se vor ataca niște personaje, dar menționez de pe acum că nu au de ce. Post-ul ăsta nu se referă la persoane care mai sunt prezente în viața mea. Se referă la multe care au fost, și vrea să deschidă ochii unui anumit personaj care încă nu e capabil să gândească pentru el și nu știe nici măcar ce e în avantajul lui. Și atunci cum să pretind mai multe de le el? (Personajul e de sex feminin. Am vorbit la masculin despre el, personajul. Simțeam nevoia să fac precizarea că nici asta nu știu dacă ar fi înțeles-o.) :roll:

Comentarii (6) »