Azi am descoperit că există şi oameni cu suflet! Oameni care au pus mână de la mână să strângă o sumă de bani, neseminificativa în comparaţie cu o viaţă. Vor să îl ajute prin diferite metode şi cred că este un gest lăudabil. M-am hotărât să-i dau şi eu o şansă acestui tânăr să-şi ducă visele până la capăt şi să le facă să devină realitate. Nu cere nimic mai mult, decât o şansă la viaţă, o şansă să-ţi poată arată mereu că se poate zâmbi, chiar dacă sufletul lui nu zâmbeşte.
Povestea lui nu am să v-o spun eu, ci voi posta link-ul spre blog-ul lui (Mihai). Dacă voi consideraţi că merită, aruncaţi şi voi o privire şi ajutaţi-l cum credeţi fiecare că puteţi. Un simplu sfat sau un ajutor minim, îi poate aduce zâmbetul pe buze!
Tomata cu scufita spus,
iulie 24, 2008 @ 9:27 pm
Nici nu stii cati oameni cu suflet se gasesc pe internet. Exista cazuri de operatii care s-au putut intampla datorita internetului si datorita oamenilor cu suflet bun.
Atat cat putem, trebuie sa ii ajutam si noi. 
Licurici spus,
iulie 25, 2008 @ 9:59 am
@ Tomata cu scufita: Am auzit şi eu de câteva cazuri concrete care s-au finalizat într-un mod plăcut. Din păcate, dacă se strâng banii necesari, nu înseamnă neapărat şi că operaţia va fi un succes. Eu sper să fie.
coanda carmen spus,
iulie 28, 2008 @ 12:56 pm
daca doriti sa-l ajutati pe mihai incepand cu data de 31.07.08 se va deschide un teledon pe numele lui. puteti sa-l ajutati sunand la nr. de tel 0900900203 pt a dona 3 euro si 0900900205 pt a dona 5 euro va rog haideti sa-l ajutam stiu ca se poate va multumesc
valentin spus,
august 19, 2008 @ 10:50 pm
buna
valentin spus,
august 19, 2008 @ 11:16 pm
buna…asadar..nush cati viziteaza aceasta pagina…dar astazi 19 august..mergeam spre o prietena…si am vazut un om intr-un carucior.parea tinerel…km 25 ani..avea si un afis..pe care nu l-am citit…in graba mea..!!!..dar tot mergand..ochii imi ramaneau spre el…dupa 5 metri m-am intors…l-am privit mai bine…era o mana d om..f slab….si avea o privire pierduta…total spre alta lume..decat in agitatia in care ne aflam!!! m-am gandit k am un leu…10 mii d lei vechi…care nu-mi erau d mare folos..in momentul acela.!!i-am scos din buzunar si i-am dat lui…atunci l-am distras din lumea lui…s-a uitat la mine…si nu a putut sa-mi multumeasca cred k nu putea sa vb…dar a dat din cap..in acest sens…i-am rasp si eu…a fost k un salut…apoi knd sa ia banii…am observat k nu putea sa prinda normal….banii..la fel k un om normal ,a prins banii cu ambele mainii..mai exact cu dosu mainilor….in clipa aceia i-am pus mai aproape banii pt k observasem k avea probleme in ai lua….sincer mi s-a inmuiat inima….am 21 d ani…nuhs cum gandesc altii..dar sincer pe mine m-a sensibilizat mult…pur si simplu..tot drumul pana la cea prietena m-am gandit numai la acel om….atat de neajutorat….de inofensiv…!!! stau si ma gandesc..dc unii oameni trebuie sa treaca prin asa ceva….???? d c nu putem porni toti in viata cu aceiasi sansa….ar trebui sa-i multumim lui Dumnezeu k noi suntem ok….dar unii dintre noi nu apreciaza asta….si poate nici eu…am facut atatea prostiii, greseli,pacate….si poate meritam mai mult sa fiu in locul acelui om…care poate saracu…nu a gresit cu nimic grav…k sa fie asa…pur si simplu mi-a inmuiat inima….e dureros sa vezi k sunt oameni care sufera….si altii care care au tot..dar nu stiu sa aprecieze si sa ajute…vreau sa spun k acel om mi-a zambit asa cum a putut….asta m-a incurajat….sa fiu astfel…e greu sa faci un om..normal sa-ti zambeasca….dar knd stii k acel om…sufera d ceva f aiurea si-ti zambeste la micul ajutor..pe care il dai…ai alta satisfactie….fata d unu care are totul…sincer imi doresc sa-l mai intalnesc…si poate pot face mai multe..nu neaparat financiar….sincer..sa-i fiu prieten..sa stie k se poate ajuta cu cineva…cu alte cuvinte…sa-i fac viata cat d cat mai usoara..chiar daca e greu…sper sa-l intalnesc..sa iau cateva date despre el.si suferinta lui…si sa pot sa postez sa fac o pagina…web ceva..prin care sa pot ajuta acest om….pt k trebuie ajutat….si nu uitat….se poate…..!!! aceasta idee mi-a venit acu….2 minute..cand am vazut ajutorul cerut d acest baiat MIHAI caruia i doresc sa fie bine…si daca e cineva disponibil in a ma ajuta sa creez pagina d care vb….las aici adresa mea ..si astept sa vbm…apasu87@yahoo.com…..numai bine…si va spun k ma tin d cuvant….vreau sa-l ajut p acest om! ajutati si voi la randul vostru…asa cum puteti..pe cine puteti….si poate vom privi lumea cu mai putina durere….la vederea acestor cazuri….
madalina spus,
octombrie 2, 2008 @ 12:05 pm
O speranta pentru mine… Ajutati-ma!
Numele meu este Burungiu Madalina, sunt din Tulcea.
Povestea mea a inceput inainte sa apar pe lume. N-am mai avut rabdare sa astept 9 luni ca sa vad lumina zilei, sa ma bucur de viata…
Si astfel m-am nascut prematur, la doar 7 luni…Nici n-am apucat sa deschid bine ochii, sa privesc imprejur…si am cazut intr-o mare de necazuri, nesfarsite, ce-mi calauzesc si acum pasii, zi de zi…
Fiind adusa pe lume la doar 7 luni, plamanii mei au fost prea mici ca sa-mi oxigeneze normal creierul, astfel ca, practic din primele clipe de viata, am suferit de disfunctii ale sistemului nervos central: nu aveam echilibru, nu puteam sta in sezut si la varsta de un an nu-mi puteam tine capul drept…Inca de mica am fost dusa de parintii mei la nenumarati doctori, am umblat prin atatea spitale si centre de recuperare incat le-am pierdut numarul… Am facut gimnastica, ani de-a randul.. doar doar voi avea o sansa, cat de mica sa devin un om normal, sa ma pot bucura de viata, sa alerg, sa zambesc din tot sufletul, sa traiesc! Insa fara nici un rezultat…Am aflat cand am crescut putin si-am constientizat boala mea, de ce sufar: diplegie spastica. De mica, n-am putut sa merg singura, lipsita de echilibru fiind, si singura mea alternativa a reprezentat-o cadrul…. cu care ma deplasez si acum prin casa… si scaunul rulant pentru a iesi in lume.
Desi am fost de mica obisnuita sa cresc astfel, ingradita, am fost intotdeauna optimista, mi-am dorit foarte mult sa merg singura si-am crezut mereu ca la un moment va rasari soarele si pe strada mea..
Astfel, cu aceste ganduri si vise… am ajuns la 27 de ani sa sper pe mai departe ca va exista o sansa oricat de mica pentru mine..
Acum a aparut o sansa si pentru mine. Si-mi doresc atat de mult sa pot profita de ea… de singura sansa ivita in 27 de ani de suferinta…
De curand am aflat ca se face transplant cu celule stem olfactive. Am fost fericita pentru moment, insa apoi au aparut problemele. Transplantul se poate face doar in China, la o renumita clinica, am luat legatura cu ei si m-au programat pe data de 10 maritie 2009. Pntru a putea merge acolo, am nevoie de 20,000 de euro, suma mult prea mare pentru mine, pentru posibilitatile parintilor mei, care ar face orice sa ma vada fericita si sa-mi poata oferi ei aceasta sansa, dar din pacate nu au aceasta posibilitate.
M-am gandit sa va cer ajutorul, pentru a putea merge si eu in China, in speranta ca operatia pe care o voi face ma va ajuta sa devin o fiinta normala, sa pot sa alerg, sa dansez, sa ma bucur de viata.
Va rog din tot sufletul meu sa ma ajutati, asa cum puteti, sa-mi implinesc acest vis pe care il am inca din copilarie, adolescenta si care astazi este mai arzator ca oricare altul.
Va multumesc si cu speranta ca intr-o zi ma voi putea bucura si eu de viata in plenitudinea ei, va imbratisez cu drag,
Burungiu Madalina
Pentru cei care doresc sa ma ajute, pot dona o suma cat de mica in conturile deschise la BRD, pe numele mamei Burungiu Rodica:
in euro: RO39BRDE370SV08302953700
in lei: RO55BRDE370SV08299723700
SWIFT-CODUL BRD-ului: BRDEROBU.
http://www.burungiu.ro/
http://povesteamea.cabanova.ro/
http://www.ziuact.ro/display.php?data=2008-09-12&id=237381
E-mali: Mady3181@yahoo.com
Ionesco spus,
octombrie 16, 2008 @ 5:00 pm
Pe mine care am varice proeminente si hepatita B cronica, nu ma ajuta nimeni, cu nimic. Abia asteapta sa scape de-un handicapat. Nu mai are lumea nici suflet si nici mila . Doar cei bolnavi de ani de zile , la care cat de cat tine familia si cu vorba si cu fapta . Dar cine se ofera sa-mi plateasca operatia in valoare de 2.700 Ron sau chiar 4.500, daca e pe laser …nimeni. Sunt convins , ca sunt prea mic, intr-o lume atat de mare si plina de ura, de poluare , o lume preocupata mai mult de masini decat de oameni si interesata doar de bani. Vai de orasele de provincie care n-au nici parcuri ca lumea, iar copiii si tinerii n-au unde sa faca sport, care inseamna sanatate…
Orice vrei sa faci in Romania, trebuie sa te umilesti pe la cozi, pe la doctori nu mai vorbim, functionari sau birocratia care este. Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii. Unii oameni au bani, incat nici nu stiu ce sa faca cu ei. Eu nu cersesc . Spun doar atat . Toti oameni sunt facuti din acelasi aluat. E aproape imposibil sa convingi pe niste oameni bogati, sa te bage in seama , iar ca sa ajungi la ei si sa mai aiba si suflet , e chiar greu de imaginat si faptul ca v-or avea rabdare sa te asculte Sunt multi romani bolnavi, care mor treptat , fara sa fi realizat macar ceva din visele lor, in viata. Unii au putut sa munceasca. Altii mai slabi de inima si bolnavi, anemici, de cand se nasc si pana mor, traiesc cu durerea in suflet ca nu pot fi niste oameni normali, adica sanatosi. Cui ii pasa…e ca si cum te uiti la un film dramatic , a carei poveste se sfarseste tragic. Unele persoane recurg la tot felul de metode, doar doar sa traiasca. Nu cred ca viata asta, de la noi, mai merita traita, mai merita salvata. Suntem cei mai bolnavi si cei mai saraci oameni din Europa. Din pacate, n-avem pistoale, ca sa ne sinicidem, sa scapam de chin. Nici un pshiholog sau psihiatru nu m-ar putea convinge , ca se poate trai bine in Romania.
Cei mai norocosi sunt oamenii care arata foarte bine, care se atrag repede unul pe celalalt si exista intelegere sau armonie. Eu n-am avut parte nici de frumusete, nici de sanatate, nici de bani si chiar nici de adevarati prieteni .Toti cu care m-am intalnit de-a lungul vietii au cautat motive sa ma bata, sa ma jigneasca, sa ma prosteasca, prin divese metode, ori sa fie interesati doar de bani, incepind din scoala primara , armata, unde nu se tine cont de nimic si unde mor oameni indiferent daca-i pace sau razboi. Am indurat ca un caine , plin da sange , vanataile de pe urechi, picioare, toata tortura unor caporali maghiari care urau bucurestenii. Imi era pusa sare multa in mancare special ca sa ma omoare. Am rabdat, n-aveam cui sa ma plang in 1992, la unitatea 01659 Chitila. Si totusi , am supravietuit. Dar acum am varice proeminente si n-am dat pe nimeni in judecata, pentru ca sunt prea mic pentru niste animale care inca se mai numesc oameni . Durerea mea e de ani de zile. Mi se cere acum sa platesc sume uriase pentru sanantate. Nu am cerut nici macar 50 de bani cuiva, sa-mi dea de mila. M-as injosi foarte tare. Si eu sunt de parere ca unii oameni sunt prosti, iar altii isteti, dar asta nu inseamna ca daca n-au ochi albastri si nu vorbesc aceeasi limba, trebuie executati. Personal mie indiferent daca mor sau mai traiesc intr-o tara numai si numai a lui – Escu ! Cati de – Escu, au tras in noi 16-22, acum sau inmultit, cata frunza, cata iarba, si-mi zic >
Viata tu, simpla poveste,
Zice-un poet, national
Tot ce-a fost si tot ce este
V-a fi , vesnic in zadar.
Eu ma-ntreb de-a lumii veste,
Tot ce pare-a fi real
Ce-o urma, si ce mai este,
V-a fi simplu praf, stelar…