Masajul este cel mai vechi şi cel mai simplu tratament medical. În cadrul unui studiu recent s-a dovedit că simplul act al masajului a îmbunătăţit moralul pacienţilor sau le-a sporit viteza de recuperare după boală. Masajul nu are doar o latură fizică, ci şi una psihologică. Acesta poate să stimuleze sau să calmeze, în funcţie de ritmul şi de profunzimea efectuării lui. Masajul poate atenua tensiunea, poate calma durerile de cap, poate relaxa muşchii încordaţi şi poate alunga insomnia. Mai presus de toate, poate furniza contextul unei posibile vindecări, prin inducerea unei senzaţii de bine.
Clare Maxwell Hudson spune că “masajul poate fi definit ca orice formă sistematică de atingere despre care s-a constatat că aduce alinarea sau că acţionează în favoarea sănătăţii.”
Acţiunile manuale de masaj sunt cunoscute sub numele de manevre, manipulări sau procedee şi constau dintr-un ansamblu de mişcări specifice: de alunecare a mâinilor pe suprafaţa corpului, de apăsare, strângere şi stoarcere a ţesuturilor moi, de lovire uşoară şi ritmică a parţilor cărnoase, de scuturare a segmentelor corpului şi alte diverse mişcări, pe care le voi descrie, în mare, mai departe.
Principalele forme de masaj:
Masajul manual: – este forma cea mai veche, mai răspândită şi mai eficace de prelucrare a părţilor moi ale corpului;
- Masajul mecanic: – se execută cu aparate sau instrumente puse în mişcare fie cu mâna, fie cu ajutorul unor surse de energie, în special electrice.
Părţile moi ale corpului care se prelucrează prin masaj sunt, în ordinea aşezării lor anatomice, de la suprafaţă spre profunzime: tegumentele, straturile moi subtegumentare, muşchii, tendoanele şi fasciile, vasele şi nervii periferici, ţesuturile şi organele profunde.
Tehnica procedeelor de masaj:
Manevrele de masaj au căpătat denumiri sugestive, după felul mişcării executate sau după influenţele acestora asupra ţesuturilor.
Ţinând cont de efectele lor asupra organismului, procedeele de masaj au fost împărţite în două grupe mari: procedee principale sau fundamentale şi procedee secundare, ajutătoare sau de întregire a celor principale.
1 1. Procedee principale de masaj:
Se numesc principale sau fundamentale, deoarece, de regulă, acestea nu pot lipsi din aplicaţiile mai importante ale masajului. La rândul lor, aceste procedee au fost împărţite în 5 grupe:
- – Netezirea- aplicată la suprafaţa corpului
- – Fricţiunile
- – Frământatul sau stoarcerea ţesuturilor
- – Baterea sau lovirile uşoare şi ritmice, aplicate pe regiunile cărnoase (tapotare sau tapotament)
- - Vibraţiile
2 2. Procedee secundare de masaj:
O serie de alte manevre de masaj, numite ajutătoare sau secundare, se intercalează printre cele principale, sau se adaugă dupa ele, la sfârşitul şedinţelor obişnuite. Ele au rolul de a întregi acţiunea manevrelor de bază şi de a îmbogăţi tehnica masajului.
Unele procedee secundare derivă direct din cele principale, pe care deseori le şi însoţesc; altele au caractere tehnice proprii şi se aplică independent, ca manevre de sine stătătoare. Cele mai importante procedee secundare sunt:
- - Cernutul şi rulatul
- - Presiunile
- - Tracţiunile şi tensiunile
- - Scuturările
- - Procedee diverse (pensări, ciupiri, ridicarea muşchilor).
